Elefanţii nu trăiesc în junglă

Păşind prin jungla sălbatică

şi fiind o fană fanatică

a şerpişorilor gustoşi gătiţi la rotisor,

am început o căutare, de foame să nu mor.

Am căutat ca o nebună

şi am găsit o hrană bună

care mânca un elefant.

Proteine pap eu în această ciudată noapte

un elefant şi-un şarpe preparaţi fără lapte.

Carry On My Wayward Son

Nu mai precizez scuzele de rigoare. Blogul ăsta se cam duce la vale.
Aşa, ca de început vreau să vă recomand un film. Silver Linings Playbook.

Life doesn't always go according to plan. Pat Solatano (Bradley Cooper) has lost everything -- his house, his job, and his wife. He now finds himself living back with his mother (Jacki Weaver) and father (Robert DeNiro) after spending eight months is a state institution on a plea bargain. Pat is determined to rebuild his life, remain positive and reunite with his wife, despite the challenging circumstances of their separation. All Pat's parents want is for him to get back on his feet-and to share their family's obsession with the Philadelphia Eagles football team. When Pat meets Tiffany (Jennifer Lawrence), a mysterious girl with problems of her own, things get complicated. Tiffany offers to help Pat reconnect with his wife, but only if he'll do something very important for her in return. As their deal plays out, an unexpected bond begins to form between them, and silver linings appear in both of their lives. -- (C) Weinstein

L-am văzut ieri. Pentru că am auzit că Jen Lawrence are un rol simpatic. E în principal povestea ciudată americană de dragoste, în care doi oameni incompleţi şi cu "defecte" găsesc confort unul în celălalt. Actorii sunt superbi, iar felul în care e filmat şi scris e impresionant. Sunt foarte multe detalii de bun gust care îl transformă în film de oscar. 

Şi în planul muzică, v-aş spune de Mumford and Sons şi Of Monsters and Men, care sunt pe planul power folk-rock. Şi de Kansas - Carry On My Wayward Son (1976), care este melodia de sfârşit de sezon pentru Supernatural. Bineînţeles că are legătură cu fandomul. Dar e rock clasic şi sună superb.

Hm. Altceva? Ieşirea mea din bârlog direct în societate a fost obositoare. Nu mai vreau la şcoalăăăă. E extenuant să ieşi din casăăă. Am o perioadă în care lenea doare. Şi tot ce vreau să fac e să mă uit la Supernatural şi la Being Human UK. 

Am zis de Being Human? E un serial britanic în care un vampir cu un trecut sângeros, o fantomă ce a avut o moarte violentă şi un vârcolac tocilar şi cu dublă personalitate încearcă să fie umani, trăind împreună. Am început să mă uit pentru că Aidan Turner joacă vampirul, dar mi-a plăcut şi am ajuns la sezonul 3 între timp.

Mitchell, vampirul, George, vârcolacul şi Annie, fantoma.

Cât despre Supernatural, devine din ce în ce mai heartwrenching şi mai dramatic. Dean şi-a vândut sufletul de vreo două ori, Sam are dublă personalitate, toată lumea moare, o grămadă de demoni atacă, se deschide un portal spre iad şi tot felul de fillăre ce te ţin ca pe ace. Scuze de spoilăre. Dar e un serial genial, tipic american, plin de acţiune, epic.

Jur că am să-i răpesc pe ăştia doi într-o zi şi
am să-i încui în subsol. Dean şi Sam Winchester, aka Jensen Ackles
şi Jared Padalecki.

Mi-am schimbat RAM-ul la laptop. Îl aveam de 500 de mega, iar acum e de 2 giga. Merge superbine. Şi sunt mândră de puiuţul meu. Cel puţin nu mai stau ca proasta în faţa lui aşteptând să se deblocheze.

Azi au venit trei colege la mine, ca să facem proiectul la civică (o scenetă în care să evidenţiem o legătură dintre şcoală şi comunitate). Ne-am distrat, am mers cu sania după ce am terminat, am jucat pingpong şi 10 fingers. Ne-am prostit, făcut poze şi filmat  (în timp ce făceam provocări tâmpite). A fost drăguţ să ştiu că nu mi-am pierdut în totalitate abilităţile sociale. 

Nu prea fac chestii interesante, nu? 

Nu pot să cred că am ajuns să postez doar o dată pe săptămână. Şi nici nu scriu prea mult. Blogul ăsta a devenit un fel de jurnal narcisist. Probabil o să-l abandonez la un moment dat, ca pe cel vechi.

Dar vă mulţumesc că-mi citiţi pocărioarele.

Stayin' Alive

Stau, ascultând Stayin' Alive şi chicotind ca şi cum tocmai am scăpat de la spitalul de nebuni. Şi de asta nu ar trebui să am parte de vacanţe prea lungi. Pentru că.

Nu am ieşit din pijamale de două săptămâni (ultima oară când am ieşit din casă a fost pe 31 dec, când am fost la film; singură, deci nu se pune). Lipsa socializării duce, prin urmare, la o stare mintală nefavorabilă. Dorm zece ore pe noapte. Imaginaţi-vă cum o să mă simt când o să mă duc la şcoală cu doar cinci ore de somn. Aşa. Inhabitez această cameră de trei săptămâni, ieşind doar pentru gustărele (majoritatea în mijlocul nopţii), cu draperiile trase, ghemuită pe scaun şi scrolind aiurea online. Bine. V-am prezentat situaţia oribilă în care mă aflu. Am să tac.
În timp ce eram pe deviantart, m-a pocnit şi pe mine o idee. Tătă lumea desenează în ziua de azi chestii. Vreau şi eu să fac fanart. Aşa că mă duc frumuşel şi îmi downloadez PaintTool SAI. Şi un lineart simplu, cu o tipă anime. Şi dăi mamă, cu bucketfiller-ul, încercând să o fac să arate ca OC-ul meu dintr-un fanfic. Colorez eu ce colorez, pixel cu pixel. Mi-a luat o oră să-i colorez părul ăla. Sunt dezastruoasă. Mi-am comparat capodopera cu originalul color. A mea arată ca scoasă dintr-o carte de colorat pentru copii. Mda. Nu am talent la virtual art. Deci dacă nici să colorez nu pot, dapăi de contur ce să mai zic... Aş pune capodopera aci, dar am şters-o (şi am şi golit recycle bin-ul), după un moment ciudat de rage quit. Mi-am dat seama după aia că trebuia să râdeţi şi voi de ea. Oops. Nici cu un creion real nu mă prea pricep pot să desenez. În fine.
Am editat pagina cu muzică. Ar trebui editată în fiecare săptămână dacă ar fi să conţină un player. Aşa că am pus patruzeci de trupe care îmi plac, în ordine alfabetică. Poate ar trebui să schimb şi tema blogului. M-am cam plictisit de ea. Am să caut ceva interesant later. End of story.
În aprilie anul trecut mi-am făcut cont de pottermore. Mi-a ieşit prima oară că sunt Hufflepuff. Al doilea cont, din iulie, spunea că sunt Ravenclaw. Mi-am făcut un alt cont, zilele trecute din plictiseală. Pottermore-ul nu mai e cine ştie ce acum, dar vroiam să văd ce baghetă şi ce casă iese. Măr, păr de unicorn, 12 inchi şi swishy. Şi Slytherin. Muhaha. Sunt malefică. Şi divergentă. Făcusem un alt test online după şi spunea că merg cu Griffindor. Minunat. Eu ce să cred? Am făcut mai muuuulte teste şi în majoritate, sunt Slytherin. Deci. În concluzie. Noua mea descriere ar trebui să includă: "manipulatoare şi şireată". Şi verdele arată bine pe mine. Mda. Viperină. Rea. Mă pot obişnui cu asta. Bine. Mă opresc. Sunt ciudată.
Tot mai am teme. Şi mai e o zi jumate de vacanţă. Argh. Când au zburat trei săptămâni? Nu vreau la şcoalăăăă T.T
Bine. Plec. Am să scriu poate în decursul următoarei săptămâni cât de incomod mă simt în societate.
A raportat cârtiţa voastră din bârlogul ei lipsit de lumină.

Stuck like those prehistoric mammoths in the ice

Staţi, staţi, nu păruiţi.
Nu am mai fost pe aici de nouă zile, ştiu.
Dar în vacanţă nu prea găseşti inspiraţie pentru posturi.
Aşa că azi fac un mic post-it memento cu filme care trebuie neapărat să le văd în douămiitreişpe.

1. Dacă ar fi să le luăm în ordine cronologică, după cum apar, primul ar fi Percy Jackson & the Olympians II: Sea of Monsters, 16 august. Dar nu ştiu dacă apare şi în România. Chiar vreau să-l văd, dat fiind că e ecranizarea uneia dintre seriile mele favorite. Cu Logan Lerman [!], Alexandra Daddario şi Douglas Smith. Dar mai e şi scumpul de Jake Abel pe undeva pe acolo.

2. Nextie. City of Bones, 30 august. Altă ecranizare de carte. Nu am citit The Mortal Instruments încă, dar vreau am să-o fac şi p-asta. Pare o serie interesantă. Am spus că joacă Aidan Turnăr? Creţulici. Yay.

3. Şi ar mai fi Universitatea Monştrilor, 19 iulie (prequel de la Monsters INC). Ce. Don't judge. Îmi plăcea (place) animaţia aia la nebunie.

4. Cel mai aşteptat de mine este The Hunger Games II: Catching Fire, 22 noiembrie. Ecranizare de carte, again. Dar e cartea mea favorită. Cu actori mei favoriţi. Josh Hutcherson [!], Jennifer Lawrence şi Liam Hemsworth. Abia aştept.

5. Şiii. Ce râvnesc eu în acest very moment este The Hobbit II: Desolation of Smaug, 13 decembrie. No comment. Din nou, a doua treime a copilăriei mele într-un film de douăoreşipatruzecideminute. Cu Martin Freeman, Richard Armitage şi Benedict Cumberbatch  (şi Aidan Turner şi Dean O'Gorman).

Mda, douămiitreişpe e un an al sequelurilor pentru moi. Probabil mai sunt o grămadă de filme faine de văzut, dar ăstea cinci sunt must-see pentru mine anul ăsta.

Altceva.
Păi.
Nu prea am făcut teme. Tumblr e o distragere prea mare.
Mi-am cumpărat the Veronicas - Hook Me Up la un preţ ridicol. 10 leuţi. Nici nu ştiam că e în Ro albumul ăsta. Sanq, Cărtureşti. L-am ascultat de vreo cinci ori până acum.
Că tot vorbii de muzică, în ultimele zile am dat de Tegan and Sara, două gemene (ca the Veronicas), care cântă pop-rock indie (tot ca the Veronicas). Dar Tegan and Sara sună mult mai indie. Vreau mult indie din cauza celor de la Now, Now, care sunt la actual trupa mea favorită. Am zis parcă de ei acu vreo două posturi. Ei sunt Cacie Dalager, Jess Abbott şi Bradley Hale. Oameni adorabili, really. Ce-mi place la stilul lor muzical e faptul că pun multă chitară în faţă şi vocea smooth şi deep a lui Cacie pe fundal. Sună foarte dreamy. Şi au nişte versuri superbe, care sună hipster, dar au mult meaning.
Încă am ce am cu Ed Sheeran, nu mă retrag. Un ginger care cântă soul, rap, pop, balade şi tot ce prinde şi el. Sunt obsedată cu versurile lui.
Răscoleam prin posterele mele vechi când am dat de două postere cu Supernatural. Muhahaha. Nu îmi plăcea pe vremea aia (2009-2010, cred), dar le-am conservat. Sunt amândouă verticale. Unul e de prin sezonul 1-2, iar celălalt îl plasez pe undeva pe la 4-5 (luându-mă după lungimea părului lui Jared/Sam. Tipul are lungimi diferite în fiecare sezon). Nu vă puteţi imagina cât de entuziasmată am fost de găsirea lor. Fangirling oll dai, oll nite.
Citesc fanficşăn tot oll dai, oll nite. Ce prind şi eu mai cuddly şi mai fluffy. De prin toate fandomurile. Şi trag de tumbelere din toate părţile.
Am învăţat să împletesc păr calumea. Ştiu fishtail, inverted braid, victorian, swiss şi o grămadă de alte şmecherii. Mi-am lăsat coama să crească timp de doi ani intenţionat. Părul meu, acum, arată ca şi cum ar fi eletrocutat. Sfat: Nu faceţi fishtail detaliat după ce v-aţi spălat pe cap şi nu, repet, nu, adormiţi cu el împletit aşa. Am nişte curle încâlcite zici că-s oaie combinată cu alpaca.
Poate când ies şi eu din casă o să am despre ce să scriu. Am realizat că am lăsat baltă proiecţelul cu jurnalul unui observator şi mi-e ciudă. Îl repar eu, cândva.
Vaiii, şi mai am două teste de olimpiadă pentru profa de română (nu mai vreau la olimpiadăăă), alte patru de la tema obligatorie tot la română. Şi nu am lucrat deloc la mate, pe lângă tema obligaţională. Fuck this şhit. Mă angajez la Mac D's.
Uh, titlul e un vers din Now, Now - Prehistoric. Hehe. Melodia mea favorită right now.

13 resolutions for '13

Pentru că e douămiitreişpe finally, am să-mi fac treişpe resolutions.

1.Vreau să termin/încep toate ficţiunile pe care le am programate în căpşor.

2.Vreau să iau cel puţin 9,5 la examenele din vară.
 






3. Îmi propun să-mi redecorez pereţii. Prea multe pete de culoare la mine în cameră.

4.  Îmi propun să păstrez ordinea la mine în cameră.

5. Ar trebui să nu mai stau chiar aşa de mult online.

6. Vreau să-mi reîmprospătez garderoba.

7. Vreau neapărat să-mi fac cel puţin cinci prieteni noi.

8. Îmi doresc să citesc cel puţin douăzeci de cărţi calumea.

9.  Îmi propun să văd o ţară străină anul ăsta.

10.  Şi poate puţin canto... Nu cred că mi-ar strica.

11. Vreau să nu mai fiu neîndemânatică, să nu mai stric tot ce ating şi să nu mă mai împiedic atâta.

12.  Mi-ar plăcea să înţeleg chimia şi să mă abţin din a o pocni pe profa de chimie.














13. Şi în final,  îmi propun să socializez mai mult şi să nu mai stau închisă în bârlogul meu de cârtiţă, bocind la mama-fandom în braţe, pe întuneric.


Mda, nu foarte realiste şi inspirate. Cam asta e. Probabil o să sfârşesc anul cum l-am început, adică scrolind aiurea pe tumbelere. Happy new year.